Skip to main content

Posts

Featured

Cum mi-am furat timp de-un STROP. Și-aș mai face-o

Stăteam cu un prosop de bumbac pe cap și de sub mine urcau aburi cu miros de levănțică și ceva ce aducea a oregano. Am aflat după tratament că era șovârf. Adică măghiran sălbatic, (ne)cunoscut și drept busuioc de pădure sau oregano sălbatic.
Aburul ăsta are ceva destul de madeleine-esc în el. Pentru că te învăluie din toate părțile, te obligă să stai cu ochii închiși (abia am reușit să fac o poză) și, stând acolo, mintea o ia ușor la pas prin amintiri  de care ți-era dor, dar n-aveai timp până atunci să-ți fie dor. Sau prin imagini stocate și necotrobăite care nu-și întâlniseră încă declanșatorul.




Străbunica, Belanca, avea tipul ăla de ten, spuma laptelui. Avea pielea fină și subțire ca o pânză țesută-n casă. Ți-era frică să n-o rupi dacă o atingi mai hotărât. Nu se strica ea așa ușor, era genul aparent fragil, real puternic. Io țin minte că n-a avut riduri (doar câteva făcute după moartea Dumitrului ei și a unuia dintre copii) până când a plecat prin alte lumi, dar poate e doar memo…

Latest Posts

Treceam printr-o joi

Fratele mai prost, cam bețiv și sărac al orașului nu e la sat

Doi ani și cinșpe luni. Aproape o scrisoare

Anca aia în costum de neopren prin peștera Prosec

Cine-a mai ieșit la poartă?

Portbagajul lui Noe

În chiloți și picioarele goale

Sfârșitul sezonului de cireșe. Și prietenii care-ți dau de-un compot