Simpl.Rocks are ok-ul de zbor



Voiam o poză cu aripi și am găsit-o pe asta. Din Placa de Catalunya, din primăvara asta.

Acuma nush dacă să-ți spun să te așezi comod pe canapea cu o cană de chai latte în mână (zic și eu din preferințele mele, tu poți să ai ce vrei) și să aștepți următoarele episoade din Simpl.Rocks. Da' mi-ar plăcea să zic asta. Poate că o s-o zic.

Simpl.Rocks e un soi de datare în cuvinte, imagini, desene, animații și cântece a hotărîrii noastre de a ne simplifica existența. Sunt experiențele prin care trec eu, o scriitoare atât de bună la idei, dar total dezastru la dusul lor la capăt, că am rămas nepublicată până acum. Sunt bunele și nefastele prin care trecem eu și familia mea, formată până acum din trei oameni (dintre care doi după care eu sunt destul de înnebunită) în încercarea noastră de a ne asculta mai serios combinația de instinct, dorințe puternice și bun simț.

Prima mișcare e o mutare la țară pe care o plănuim (în vorbe) din decembrie anul trecut. Și care începe să se întâmple pe douăzecișiunu mai (în mod cu totul întâmplător - de fapt acum, că pun niște cifre cap la cap, clar Astrele sau Dumnezeu sau Dumnezeii sau Universul au plănuit super bine) - pică de a treizecișitreia zi a mea de naștere. Eu am niște cifre pe care le iubesc până la obsesie, iar trei este prima pe listă, așa că faptul că pică de doi + unu = trei, în ziua în care fac doi de trei e semnul meu că poate am câștigat la loto cu mutarea asta. 

Până una alta, simt nevoia să vorbesc despre momentele prin care trecem cu simplifcarea asta a vieții și cu mutarea la țară (care în planul nostru înseamnă mai multă aerisire și libertate a minții și a corpului, dar și o distribuire mai bună a timpului și mai multe călătorii mai lungi). Mă face mai responsabilă să scriu despre toate astea. Și mă conectează cu oameni care au în ei dorința de a face schimbări de care pe undeva le e atât de frică, încât nu le duc la capăt. Nu zic că wow, inspirați de mine sau de noi, or să facă schimbările. Dar câteodată e liniștitor (dacă nu te roade invidia, cum mi se mai întâmplă mie câteodată când alții fac chestii pe care eu doar le plănuiesc la nesfârșit) să citești despre ce ai vrea să faci, să afli cum le merge oamenilor ălora și să te conectezi cumva așa la o aparent altă lume. Unde simpl.rocks. Sau încearcă, măcar.

Nu mă aștept să fie nimic atât de simplu. De-asta și simpl-ul din simpl.rocks e mușcat de limbă, nu e chiar dus până la capăt. Așa că probabil o să vezi că îmi scriu pe aici plângerile  sau neîndemânările sau întrebările. Așa că aici începe, așa mușcată de limbă, viața noastră cu niște aripi de simpl.rocks. Stay tuned, cum ar veni.

Comments

Popular Posts