Liniștea sună bine

Nu țin minte să mai fi auzit până acum liniștea. Dar de data asta era acolo, se auzea clar. Și surd să fi fost, tot ai fi simțit vibrațiile.
Abia parcasem pe uliță, care acum e Strada Gospodari (dap, știu, ne-am mutat bine, deși e temporar; casa noastră în renovare e pe Strada Lungă, dacă e să fiu aproape precisă). Abia ce pusesem piciorul afară din mașină, când am început să mă întreb ce se întâmplă. Nu era nimeni pe stradă. Nu se auzea mai nimic din curțile oamenilor din jur. Niște fire de praf se ridicaseră nițel prin aer, dar erau singurele viețuitoare ale spațiului. Bătea vântul. L-am auzit. L-am auzit când a trecut printre frunzele cireșilor.

strada pe care ne găsești vara asta. dacă ne cauți

Ha! Am auzit vântul. Dacă în București mă chinuiam să aud vântul, câteodată și ploaia era greu să o auzi de vâjâitul orașului, aici, pe Gospodari, mă chinuiam să aud alte sunete în afară de-al vântului.
Vecina de vis-a-vis, țața Leana - așa o strigăm toți, ar fi ciudat să mă apuc să îi spun Elena doar ca să pară scrierea ceva ce nu e; țața Elena; doamna Elena - râd când scriu și mă gândesc ce nefiresc sună pentru o femeie mereu cu batic pe cap și cu bastonul în mână, cu fața arsă de soare și cu spatele cocoșat de la munca pe care a dus-o în spate mai bine de șaptezeci de ani; rămânem la țața Leana - și-a purtat destul de rapid pașii până la poartă. Voia să vadă cine a venit și să ne salute. Pe rând, au ieșit și ceilalți vecini să ne salute.

primul lucru pe care l-a făcut IM când a ajuns în curte, devenit tradiție zilnică.
cireșul nici nu e al nostru, e al rudelor care stau lângă noi și la care IM are intrare liberă,
direct din curtea noastră; curtea nici nu e a noastră, e a bunicii noastre


Cu toate formulele de întâmpinare prin aer, tot puteam să aud liniștea. Suna bine, ca o melodie care nu îți pasă ce stil e, pentru că sună pur și simplu bine și e ce ai nevoie. Avea miros de frunze verzi de cireș. Pentru că astea îmi miros mie a primăvară, a început bun. Și îți lăsa un pic de gust înecăcios de țărână în gură, dacă stăteai prea mult cu ea căscată.


în prima seară acolo am alergat după baloane, în picioarele goale.
nici IM, nici HA nu s-au plâns că i-ar fi înțepat vreo piatră

Oricum, ne-am mutat. Mai cu veniri în București, mai cu plecări în mici vacanțe, dar am început clar mutarea către simplitate. Bag o geană în sân, după ce-am scuipat-o (un pic, dar de 3 ori) și mi-am pus o dorință. Să fie cu noroc!

Comments

Popular Posts