Se asfaltează la Scurtești. Pardon, pe Gospodari


IM udă florile din grădină în fiecare dimineață. acum a trecut să-i ajute și pe vecini.


Acum niște dimineți am prins bucăți dintr-o discuție între HA și bunica, în care bunica (eu i-am spus dintotdeauna măicuța, însă nu sunt dispusă să renunț la intimitatea acestui nume și să îl scriu în scrieri, așa că o să o numesc bunica) se plângea că degeaba asfaltează, că nu există canalizare. Și toată apa o să ajungă în curțile lor.

Într-adevăr, toată ziua am fost zguduiți de niște canioane, vorba lui IM, ale căror nume nici nu le știu, care au tot cărat pietriș și nisip și le-au tasat, le-au aranjat, după care au plecat.
Când spun zguduiți, vorbesc foarte serios. Noi lucrăm (pentru că ne-am instalat și biroul acolo) când afară, când în camerele din față - adică sunt cele care dau spre stradă. Și de fiecare dată când trecea câte o matahală dintr-asta, erai sigur că ai parte de un cutremur care îți zgâlțâie timpanul și perii capului, odată cu toate podelele, ușile, geamurile și bibelourile expuse în vitrinele din cameră.  Se pare că n-a fost suficient de puternic să îl trezească pe IM însă, care și el dormea tot într-o cameră dintr-asta privilegiată, din față.


canioane pe Gospodari


Și când spun că au plecat, iar vorbesc foarte serios. Au trecut două săptămâni de atunci și nu au venit să toarne nici asflatul, nici să facă mult așteptatele șanțuri sau guri de scurgere pentru apă, așa cum ne-au asigurat că scrie în proiect.
Între timp, pe Gospodari e Sahara (credits to vecina tanti Tasica pentru comparație). Ultimul strat pus de asfaltatori e un praf roșiatic și înecăcios care se ridică valuri valuri și când trece un slăbănog de cățel pe stradă, darămite când trec bolizii automobilistici ai Scurteștiului! N-a plouat deloc, spre nefericirea lui tata și a altor agricultori din zonă, așa că nu am apucat să vedem curțile inundate încă. Dar dacă dă vreo ploaie, ceea ce e posibil dacă ajung toate rugămințile scurteștenilor la cine trebuie prin Univers, atunci vom avea parte de alt fenomen: cascadele ce se vor forma la scurgerea de pe uliță în curțile la o diferență acum considerabilă de nivel de strada principală.

Însă există și beneficiari: IM, încurajat de vecina mai sus menționată, s-a lăsat în picioarele goale și a început să arunce în sus și-n jos cu praf din ăsta stelar. S-a lăsat și vecina, s-a lăsat și bunica. Cu toții în praful cald de vară, cu toții lăsându-se conduși de un pici de doi ani și-o șchioapă. Cu toții într-un soi de dans stângaci al fericirii.


niște praf stelar pe sub unghii


Dacă se întreabă cineva cum se rezolvă situația, răspunsul e simplu: la butoi. Apa de ploaie strânsă pe la colțurile casei, sub streșini, în butoaie, e primul duș către care IM se duce să-și spele stratul de praf.
Cât despre asfalt, poate aflăm ceva de la consilierii primăriei Vadu Pașii. Da, și eu aud râsul amar al glumei mele.
Dar după aia mă așez la masă, mă uit la lună și mă gândesc câte stele o să văd în seara asta (aici se văd stele multe pe cer, dacă nu-s nori) și mă las împarfumată de niște Palma Maicii Domnului care a îmbrăcat deja mai bine de un sfert din casa bunicii în florile ei. Și mănânc o bucată de cozonac cald, adus de vecina și cumnata bunicii (ei îi zic tăntița, dar tot din motive de intimitate nu prea o să-i spun așa prin scrierile astea).


m-am uitat în sus și am văzut asta. și m-am bucurat.


nici nu-mi pasă cum arată, știu ce gust avea

Câteodată, nu-i nimic mai bun pe lume ca o bucată mică ruptă dintr-un cozonac acuma scos din cuptor. Noapte bună, că e lună!

Comments

Popular Posts