Sfârșitul sezonului de cireșe. Și prietenii care-ți dau de-un compot

Într-o seară, îmi trebuia un pic de vin alb să pun la o mâncare cu ficăței - de fapt, să pună mama, că venise în vizită și s-a oferit ea să o gătească, iar eu n-am refuzat-o. Cum să te duci să cumperi? Nu se poate. Are vecina Tasica vin bun. Du-te și ia un pahar de la ea! Și așa s-au aromat ficățeii cu niște demidulce din vecini.

În loc de cafenea, o întâlnire la cireș

Sâmbătă, când ne întorceam la Scurtești după o noapte petrecută la ai mei în oraș, mama ne anunță că prietena ei de toată viața - care acum locuiește și ea la Scurtești, ne-a invitat să mergem la cules de cireșe, dacă avem nevoie să facem un compot. Că acum se termină sezonul. Ne-am oprit rapid la asemenea invitație și pomană, vorb-aia. În timp ce Horia vorbea despre construcții și reconstrucții cu soțul prietenei - nu i-am întrebat dacă pot să le pun numele aici, așa că ar fi cam fără obraz din partea mea să o fac -eu cu mama cu IM și cu prietena mamei umpleam cu vârf coșurile de cireșe. 

Tânăr culegător

IM mai mult mânca, ce-i drept. M-am obișnuit ca absolut fiecare tricou al lui să ajungă, după aproximativ cinci minute și treizecișișase de secunde după ce a ieșit pe afară, plin de admirabile pete rozalii care pe margine iau nuanțe de galben. Adevărate canvasuri înghițite de vopseluri naturale pe care poate o să le prezint la un moment dat, într-un soi de expoziție a artei culinare desfășurate la liber, în mediu necontrolat.

Și nu numai că a mâncat, dar s-a și săturat. A ajuns în punctul ăla pe care nu-l credeam posibil. IM sătul de cireșe. Am văzut asta când a început să le arunce din coș, pe motiv că aveau bube. N-aveau și știa și el asta, dar nu mai voia să le mănânce, așa că na, ce rost avea să le mai lase în coș? Oricum, deșteaptă mișcare să se sature chiar acum, la final de sezon.

Tânăr culegător aranjând prada

Mai spre seară IM s-a trezit după somnul de prânz în miros de compot pus la fiert în ceaunul din curte, la focar. A înțeles rapid ce se întâmplă și a trebuit să facem un compot la ibric, mai rapid, că nu se mai putea sta de atâta poftă. Mi-a urmărit fiecare mișcare cu câte un chicotit de bucurie, zici că aveam un șoricel chițăitor după mine. A cules și spălat el lămâiță și mentă să pună în compot, a stat cu ochii butelie pe ibric. N-a găsit resurse de răbdare să aștepte să se răcească, așa că am tot pus licoarea în pahare multe și mici pe care le tot strecuram să se răcească mai repede. Nu s-a dezlipit de masă până când nu a dat gata tot compotul din ibric. 

A, și trebuie să mai zic că treburile astea cu invitatul la cules de cireșe au și o importantă latură socială.  Adică sunt, de fapt, un prilej foarte bun să mai bârfești un pic. Și prin bârfă nu mă refer la vorbit urât de alții, ci la povestit. Despre tine, despre prieteni, despre copii și viitori nepoți, despre prețuri și întâmplări de prin oraș. Tot ce se poate acoperi într-oră, cât durează să umpli à la légère două coșuri din nuiele pline ochi de cireșe. O alternativă mai fizică, mai activă și cu un obiectiv mai clar la întâlnirea dintr-o cafenea chic. 
Obiectivul atins: 23 de borcane de compot de cireșe, plus un ibric.

Ce-am putut să prind din compotul la ibric, între gurile însetate ale lui IM

Oricum, în cazul în care m-am pierdut pe drum, voiam să spun că oamenii pe-aici se-ajută, comunitatea funcționează nu numai la nivel de uliță, dar și la nivel de sat. 
Și că se termină sezonul de cireșe în curând. Nu știu dacă mulți mai știu asta, având în vedere că avem cireșe aproape tot anul acum - bine, exagerez nițel de dragul efectului, dar cam pe-acolo. Așa că luați exemplul lui IM, dacă vă plac cireșele: săturați-vă până nu se satură ele și nu le mai găsim în copac.

Erau așa, lăsate acolo cu o foarfecă între ele și o floare la ureche

P.S.: mic dicționar :
Ceaun - un fel de tuci uriaș, din fontă, unde facem de la ciorbe, porumb fiert, la compoturi și cartofi.
Focar - hmm, ăsta e ca un soi de cilindru din fier cu parter și etaj - la parter se face focul, la etaj e o gaură în care stă ceaunul la încălzit.